Despre cancerul

Ce este cancerul?

„Cancerul” este termenul generic pe care îl vom folosi pentru un grup mare de boli, care variază ca tip și locație, dar care au un lucru în comun: celule anormale cu creștere necontrolată.

În condiții normale, numărul și dezvoltarea tuturor celulelor din organismul uman reprezintă un mecanism extrem de controlat. Dar, atunci când semnalele de control într-una dintre aceste celule nu merge bine, iar ciclul său de viață este perturbat, aceasta se divide în mod repetat. Înmulțirea este continuă și incontrolabilă, iar rezultatul acumulării de celule anormale este reprezentat de o masă de celule numită „tumoare”.

O tumoare poate fi benignă sau malignă.

Tumorile benigne sunt non-canceroase și rareori pun viața în pericol. Acestea nu se împrăștie (metastazează) în alte părți ale corpului.

Tumorile maligne sunt canceroase și se pot răspândi în alte părți ale corpului. Când tumorile maligne se răspândesc, celulele maligne se rup și călătoresc prin sistemul limfatic (prin sânge) către alte locuri din organism pentru a se stabili și multiplica; o altă variantă este aceea în care tumorile maligne metastazează, rezultând o nouă tumoare numită tumoare secundară sau metastază.
Denumirea cancerului se referă la originea bolii, chiar dacă acesta s-a răspândit și în alte părți ale corpului. De exemplu, în cazul în care cancerul de prostată s-a extins la ficat, acesta este numit „cancer de prostată metastatic”.

Cum începe?

Cancerul începe atunci când o celulă normală devine canceroasă. Acest lucru se întâmplă în momentul în care ceva perturbă ADN-ul celular, se modifică codul de instruire care monitorizează ciclul de viață al celulei. Unul sau mai mulți factori de risc dintr-o largă varietate pot contribui la această modificare.

Cei mai frecvenți factori de risc care provocă cancerul sunt:

Predispoziție genetică

Anumite tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de colon și de sân, apar de multe ori la mai mulți membrii ai unei familiei. Este vorba despre o predispoziție la cancer, care este moștenită. Trebuie însă să fie prezenți și alți factori de natură non-genetică (de exemplu, factori de mediu) pentru a dezvolta cancer. Având un istoric familial de cancer nu înseamnă neapărat că se va dezvolta un cancer, dar înseamnă că totuși există un risc mai mare. Cunoașterea factorilor de risc și de gestionare a acestora poate ajuta la prevenirea cancerului.

Expunerea la estrogen (femei)

Femeile au un risc crescut la unele tipuri de cancere ginecologice (de exemplu, de sân sau cancer uterin) în cazul în care corpul este expus prea mult la estrogeni, deoarece aceștia stimulează proliferarea celulară în aceste țesuturi. Factorii care contribuie la creșterea expunerii la estrogen includ menstruația precoce și menopauza târzie. Riscul scade la femeile care au dat naștere unui copil înaintea vârstei de 35 de ani.
Alți factori care pot reduce riscul apariției cancerului sunt exercițiile fizice regulate și o dietă săracă în grăsimi.

Radiații ionizante

Expunerea excesivă la radiații ionizante, cum ar fi razele X și radiațiile nucleare, poate duce la deteriorarea ADN-ului, ceea ce ar putea avea ca efect producerea cancerului.

Alcool

Oamenii care consumă cantități mari de alcool prezintă un risc mai mare de a dezvolta cancer de gură, gât, esofag, stomac și ficat.

Radicali liberi

Radicalii liberi sunt substanțe chimice periculoase, foarte reactive, care pot deteriora ADN-ul și pot duce la apariția cancerului. Radicalii liberi pot fi generați prin diverse moduri, inclusiv prin oxidarea grăsimilor polinesaturate. Antioxidanții (cum ar fi vitamina A și C), folosiți ca suplimente, sau o dietă bogată în fructe și legume galbene și portocalii, pot reduce riscul.

Radiații ultraviolete

Radiația ultravioletă este radiația provenită de la soare. Razele ultraviolete B (UVB) deteriorează ADN-ul celular și provoacă 90% din cazurile de cancer de piele. Prevenirea implică reducerea expunerii la soare, purtarea de îmbrăcăminte de protecție și ochelari de soare cu un SPF mare (factor de protecție solară).

Substanțe chimice cancerigene

Substanțele chimice cancerigene cum ar fi azbest, benzen, formaldehidă și gaze de eșapament sunt periculoase în concentrații mari.

Fum de tutun

Fumatul constituie cauza a 20-30% din totalul deceselor provocate de cancer la nivel mondial, ceea ce face din fumul de tutun cel mai letal cancerigen. Fumatul poate provoca cancer la plămâni, dar și la alte organe. Cel mai bun mod de a reduce riscul de cancer pulmonar și alte tipuri de cancer este să se renunțe la fumat, precum și să se evite expunerea la fum în cazul persoanelor nefumătoare.

Alimentație nesănătoasă

O dietă bogată în grăsimi saturate (în special carne roșie) este asociată cu diferite tipuri de cancer, inclusiv cancerul de colon, rect și de prostată. Riscul poate fi redus prin reducerea aportului alimentar de grăsimi, consumul ridicat de alimente pe bază de soia, fibre, fructe și legume.

Alimente cancerigene

Există anumite alimente care conțin substanțe cancerigene, alimente care ar trebui să fie limitate: alimente sărate, murate și afumate (de exemplu, murături, pește afumat și carne, toate tratate cu nitriți). În categoria alimentelor care ar trebui eliminate din dietă se numără carnea preparată la grătar, deoarece zona carbonizată este cancerigenă. Vitamina C, administrată prin dietă sau ca supliment, poate proteja împotriva cancerului cauzat de efectele alimentelor cancerigene.

Cauza înmulțirii necontrolate a celulelor anormale, precum și rapiditatea cu care se întâmplă acest fenomen, diferă de la o persoană la alta. Mulți oameni depășesc boala și trăiesc o viață plină timp de mulți ani, în ciuda bolii. Dacă tu sau cineva apropiat a fost diagnosticat cu cancer, ați putea fi interesați să aflați mai multe despre cancer și / sau la ce tratamente să se aștepte.

Opțiunile de tratament

Există o serie de opțiuni de tratamente disponibile pentru cancer. Planurile de tratamente sunt elaborate în funcție de tipul de cancer, localizarea, gradul de cancer și stadiul la care acesta este diagnosticat, precum și starea generală de sănătate a pacientului.
Sunt mai multe terapii ce pot fi folosite pentru tratamentul propriu-zis al cancerului, cu posibilitatea de folosire a uneia sau a mai multora dintre acestea:
Chimioterapia constă în utilizarea de medicamente anti-cancer care distrug celulele canceroase prin oprirea creșterii sau multiplicării acestora la un anumit stadiu al ciclului lor de viață. Medicamentele pot fi administrate intravenos (în venă), pe cale orală (pe gură), prin injectare într-un mușchi, în funcție de medicamentul și tipul de cancer. De cele mai multe ori, chimioterapia se administrează în serii alternative de tratament și de odihnă.
Radioterapia constă în tratamentul cancerului și a altor boli cu ajutorul radiațiilor ionizante care distrug celulele sau materialul genetic al celulelor cancerigene, în zona tratată, făcând astfel imposibilă continuarea creșterii acestora.
Chirurgia implică îndepărtarea tumorii. Uneori, ganglionii limfatici și alte țesutului din jur sunt, de asemenea, eliminate. Chirurgia poate fi realizată cu ajutorul instrumentelor convenționale sau cu laser.
Terapia hormonală constă în utilizarea hormonilor pentru a schimba modul în care hormonii din organism ajută cancerul să crească.
Terapia biologică (imunoterapia) face uz de sistemul imunitar al organismului, direct sau indirect, pentru a lupta împotriva cancerului și a diminua efectele secundare care pot fi cauzate de alte tratamente pentru cancer.
Terapia alternativă și complementară include medicamente pe bază de plante, acupunctura și homeopatia.

Tratamentul medicamentos al cancerului

Medicamentele sunt utilizate nu numai pentru tratarea cancerului, dar și pentru ameliorarea simptomelor de cancer (de exemplu, durere) și a efector secundare (cum ar fi greața), frecvent observate la diferitele tipuri de tratament.

Medicamente anti-cancer

Cele mai multe medicamente anti-cancer acționează prin inhibarea sintezei de ADN sau alte procese care influențează ciclul de creștere al celulei. Pentru că medicamentele anti-cancer afectează celulele care se divid rapid, ele pot afecta și alte celule necanceroase. Felul în care alte celule sunt afectate determină efectele secundare ale medicamentelor individuale. Între celulele care pot fi afectate, se numără celulele sanguine, care luptă împotriva infecțiilor, ajută la coagularea sângelui și transportă oxigenul către toate părțile corpului. Atunci cand celulele sanguine sunt afectate, pacienții sunt mai susceptibili de a dobândi infecții, pot obține cu ușurință vânătăi sau sângerări, și se pot simți neobișnuit de slăbiți și foarte obosiți.
Celulele cu divizare rapidă din rădăcina părului și celulele mucoasei tubului digestiv pot fi de asemenea afectate.
Prin urmare, efectele secundare ale medicamentelor anti-cancer pot include pierderea părului, pierderea apetitului, greață și vărsături, diaree și ulcerații bucale. Efectele secundare sunt, de obicei de scurtă durată și dispar treptat. Multe dintre aceste reacții adverse pot fi acum controlate cu ajutorul unor medicamente noi și îmbunătățite.
Părul crește înapoi, dar poate exista o culoare și aspect diferit.

X